Sfantul Dionisie Exiguul- Ocrotitorul Bisericii noastre
Dupa Sfantul Ioan Casian, o a doua mare personalitate din randurile monahale care s-a facut cunoscuta pe plan international, a fost Dionisie Exiguul. El a atras atentia multor cercetatori care l-au numit "erudit daco-roman", sau "Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti". S-a nascut in Scythia Minor intre anii 460-470 si a murit in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul ioan Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina. In Italia a ramas-pana la sfarsitul vietii lucrand in timpul pastoririi a zece papi.
In manastire sau scoala, Dionisie a avut printre indrumatori si pe Petra, devenit, catre sfarsitul secolului V, episcop al Tomisului si caruia ii scrie cu recunostinta din Italia, adresandu-i-se: "Domino beatissimo patri, Petro episcopo", apoi: "mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul nici timpul nu o pot uita; va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita".
Din indepartata Italie, Dionisie isi aduce aminte cu dor de pamantul tarii sale si de oamenii locului, la fel ca si predecesorul sau, Casian: "Poate este un lucru nou celor nestiutori, ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea moravurilor. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se stie ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate pamanteasca deschisa (exposita terrena congregatione) am fost renascut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trap fragil a preafericitilor Parinti (calugari), cu care acea regiune se mandreste ca de o rodire duhovniceasca deosebita".
Din textul de mai sus reiese larga dezvoltare a monahismului in Dobrogea in vremea in care traia Dionisie si ca printre "barbatii plini de caldura si minunati prin bunatatea moravurilor" si-a facut ucenicia si el la varsta tanara ("in came fragili"). Mediul in care s-a format Dionisie este acela al "calugarilor sciti", cu care a ramas in legatura si i-a sprijinit atunci cand se afla in Italia.
Dionisie a fost, ca si Sfantul Casian, bine instruit in scoala si manastire, incat a devenit un reputat cunoscator al limbilor latina si greaca, de aceea este invitat sa mearga la Roma de catre papa Ghelasie (492-496). In activitatea pe care o depune in Italia, vedem ca in afara de traduceri a fost si profesor la o "Academie" din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii. Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina, adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci. O observatie preliminara la aceasta activitate se cuvine sa fie data, si anume ca traducerile sale nu s-au limitat la redarea fidela a textului dintr-o limba in alta, ci ele au fost deseori insotite de prefete lamuritoare, note si comentarii.